Am auzit de multe ori ideea că un terapeut/consilier/coach nu ar trebui să mai facă terapie. De ce să o facă? Are probleme? Am văzut oameni care se mirau că eu încă fac diverse forme de terapii, după atâta timp.
Iar asta vine de la oameni care nu au făcut terapie/consiliere și nu știu ce presupune.
E o mare responsabilitate să lucrezi cu oameni. Ei vin în fața ta cu lucruri pe care le-au ascuns poate o viață-ntreagă. Îți spun cele mai dureroase experiențe, cele mai mari frustrări, resentimente, dezamăgiri etc. Vin cu emoții pe care de multe ori nu știu să le numească.
Iar tu, ca și ghid, ești acolo să conții ceea ce ei aduc, să înțelegi, să oglindești, să oferi susținere, empatie, prezență și să le oferi perspective noi care să îi ajute să navigheze prin propriile stări și provocări.
Consilierii sunt oameni, înainte de rolul pe care îl au. Au lucruri imprevizibile care se întâmplă în viața lor. Au relații, familii, dinamici și situații reale care apar zilnic. Au un trecut. Și consilierul/terapeutul are nevoie de terapie, ba chiar e obligatoriu din punctul meu de vedere să o facă regulat. Cum altfel ar ajuta pe cineva să se vadă clar, dacă pe el nu se cunoaște suficient? Cum să stea cu durerea altuia dacă nu poate sta cu durerea proprie?
Chiar în formarea pe care o fac în prezent- Compassionate Inquiry – e obligatoriu să avem ședințe de terapie individuală pe durata unui an. Și după mulți ani în care am testat multe tipuri de terapii și coaching, tot mai descopăr nuanțe diferite despre mine și despre mintea umană, sistem nervos, emoții, comportamente și propriul corp. Și în același timp, găsesc noi soluții și învăț să adopt diverse stiluri de mindset, care mă ajută atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Se termină vreodată acest proces? Nu. Și ce bine că avem de explorat și cizelat părți din noi, ca să ne trăim viața mai conștient și să fim cu adevărat prezenți în relațiile noastre.
Țin să menționez că a face terapie/consiliere Nu înseamnă că ești defect. Nu înseamnă că cineva te va repara sau că ai avea nevoie de asta. Nu înseamnă că cineva îți va spune ce să faci cu viața ta. Nu înseamnă că nu îți poți trăi prezentul cu bucurie.
Poate aduc puțină claritate cuiva cu această postare. Încă mai avem mult de lucrat la capitolul psiho-educație. Și mă simt și responsabilă să deschid anumite subiecte, măcar aici pe pagina mea(deși nu am formare de psiholog).
Dacă tu ai alege un ghid, ar conta pentru tine să știi că acesta investește în el, în auto-cunoașterea lui și în propriile lui procese terapeutice? Te-ai lăsa pe mâinile cuiva care nu e conectat cu el în primul rând?