Când căutăm aprecierea și admirația celorlalți, ajungem să pierdem părți din noi, din care tăiem și șlefuim, pentru a arăta doar ce credem că vor ceilalți să vadă.
Suntem artiști înnăscuți, dar renunțăm la bucăți din esența noastră ca să ne hrănim cu validarea din exterior, a oamenilor, care la rândul lor, sunt însetați de validare.
Când alegem să ne adaptăm la oameni și la cum ne vor ei în viața lor, renunțăm la noi, la culorile noastre, la darurile noastre. Nu ne permitem să ne manifestăm autentic, de frica să nu fim respinși, neacceptați, criticați.
Dar cum poate un artist să dăruiască lumii bogăția lui, dacă își ascunde talentele, nu își manifestă trăirile, nu își exprimă toate laturile sale?
Cum poate un artist să inspire, dacă stă în aceleasi tipare, dacă nu îndrăznește să își expandeze arta de a fi el, în diferite culori și forme?
Când vom alege să ne arătăm lumii așa cum suntem, cu toate nuanțele noastre, ca un artist liber în exprimarea autenticității sale, fără a o face pentru admirația celor din jur, ci doar pentru a ne onora pe noi și Creația Divină, atunci ne vom lăsa cu adevărat în mâna vieții, atunci vom trăi cu adevărat în propriul design- de a fi NOI. 
